Cina cea de taină

Deci, să fie 'nțeles, nu am să dau nume!
Dar am să spun povestea, așa cum am auzit-o.

Am ieșit aseară la o bere/suc cu un bun prieten, să mai povestim. Și, una dintre poveștile lui m-a lăsat mască. Am să formulez io o introducere, ca să știți despre ce-i vorba.
Era odată ca niciodată, un bărbat bine și foarte ok, pe nume "X", care avea mulți "prieteni". La un moment dat, "X" s-a decis să părăsească lumea celor vii, poate era sătul de prefăcuți și de chin, vroia ceva mai spiritual sau dracu știe ce, dar ne-a părăsit, și, io sper că îi este mai bine acolo, oriunde ar fi. Oricum, nu demult, la aniversarea a "n" timp de când a trecut în neființă, "prietenii" lui, împreună cu fostă lui consoartă și wannabe vaduvă/moștenitoare, au organizat un banchet...unde au făcut ceva ce, io, nu aș face nici în memoria boschetarului care-mi fura banii de pachet în gimanziu, deci așa: i-au făcut cadou "văduvei" o pereche de opinci, și au cântat "mulți ani trăiască" (?!?!!!!!) ... WTF? cine să trăiască?!? MORTUL???
Anywayz, au dansat și au beut, și "Y" (aka "vaduva") s-a bucurat nespus de opinci...când, poate mai demn de această ocazie ar fi fost un minut de liniște, în nici un caz clipe de extaz printre aburi de alcool (și prostie).
La ce concluzie să ajung? Că oamenii-s nebuni? Că-s nesimțiți?
Un lucru știu sigur, oricine ar fi fost "X", așa ceva nu se face.